Fumusețea înflorește din interior

Cum faci să știi, dar să știi cu adevărat, ceea ce ai uitat că ești? Ceea ce ai știut, pentru că altfel nu ai fi căutat acum. S-a rispit, împrăștiat și zboară acum dezordonat prin toate celulele corpului tău. Zboară fără ținta pentru că te așteaptă pe tine să te întorci.

Secretul dinăuntrul nostru

Pășești peste stele privind către gol
Te duci în nori ascultând cu dor.
Lași degetele să cânte neștiind ce vor.
Te legeni în vânt căutându un fior.

Fragilitatea sufletelor noastre

Pentru că iubirea adevărată o găsești atunci când știi să asculți sufletul ascuns între straturile de culoare ce acoperă pânza, în țesătura ce îți mângâie tălpile, în a atinge știind că atingerea o să rămână în memoria pielii atunci când tu nu ai să mai exiști dacă vreodată ai existat.

Calea ta către tine

Nu știa despre oameni, despre bucurie sau tristețe, înăuntrul ei era un univers fără sfârșit, iar ceea ce simțea erau valurile. Nu avea barcă și nu era pământ. Uneori valurile urcau și o încălecau și o durea pentru că o apăsau pe stomac și pe umeri, alteori se făceau pernă și îi arătau cum să zboare.